GANDESTE LIBER!

Acestea sunt cuvintele care ar trebui să preceadă orice buletin de ştiri sincer. Pentru omul modern libertatea nu este decât o iluzie ce-l amăgeşte constant. „Gândeşte liber!” era într-o perioadă sloganul Pro Tv. Cruntă amăgire. Întocmai instrumentul care îţi răpeşte gândul, te îmbie la o libertate pe care nu o vei dobândi niciodată.
Dacă robul din antichitate îşi privea suferind cătuşele din metal, omul modern nu-şi înţelege sclavia. Stăpânii celui din antichitate nu i-au putut fura gândul, robul contemporan nu mai are cuget şi gândeşte întocmai cum îi este dictat.
Sistemul bancar abuziv, un model social adictiv şi o structură mediatică modelatoare sunt doar câteva dintre formele moderne de înrobire. Omul din societate nu scapă de acestea decât atunci când se furişează în Biserică. Acolo este liber! Aşa cum spunea Învăţătorul nostru: „Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei; veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi”.
Homo Videns - o brută
Oamenii cred că, odată ce au închis televizorul, încetează şi influenţa acestuia asupra lor. Primim o falsă senzaţie de libertate odată ce punem telecomanda deoparte. Ei bine, aşa cum vom arăta în continuare, televiziunea este un drog ale cărui efecte se resimt pe termen lung. Cel mai virulent atac la adresa televiziunii a venit tocmai de la un gânditor post-modern.
Italianul Giovanni Sartori, un profesor de ştiinţe politice la universităţi prestigioase din Statele Unite, a lansat în 1997 un veritabil manifest împotriva culturii vizuale, Homo Videns: Televisione e Post-Pensiero. (Homo videns: Imbecilizarea prin televiziune şi post-gândirea).
Sartori a reuşit să pună pe hârtie ceea ce era evident pentru toţi. Adică faptul că televiziunea nu doar că manipulează, ci tâmpeşte de-a dreptul. „Televiziunea produce imagini şi anulează concepte”, arăta Sartori. Homo sapiens este dominat de Homo videns. Imaginea triumfă asupra capacităţii noastre de a forma concepte.
Cum vieţuieşte omul fără noţiuni ne arată psihologia generală. Noţiunea este un integrator categorial care selectează şi sistematizează însuşirile esenţiale şi necesare, cu privire la o întreagă clasă de obiecte sau fenomene. Fără noţiune nu prea gândim. Adică, suntem imbecili cu totul.
Ramoliţi ai ecranului
Televiziunea ne anulează treptat capacitatea de conturare mentală a noţiunilor. Homo videns nu mai operează cu noţiuni şi nici nu le mai înţelege. „Imaginea unui deţinut care părăseşte închisoarea nu explică libertatea, vederea unui sărac nu explică sărăcia, iar imaginea unui bolnav nu explică boala”. De aici, apare fenomenul de post-gândire. Omul, orbit de televiziune nu-şi mai explică adevărul. „Ceea ce se vede pare «real» şi, implicit, pare adevărat”. Generaţii întregi vor sta sub semnul acestui trist fenomen. După cum chiar Sartori ameninţă: părinţii trebuie să conştientizeze pericolul în care se află copiii lor. Toate acestea duc la imbecilitate, ignoranţă împinsă la extrem şi lipsa coloanei vertebrale. Video-copilul nu va creşte niciodată. Copilul a cărui primă şcoală este televiziunea este un animal simbolic care îşi primeşte tiparul său formativ de la nişte imagini ale unei lumi în întregime centrată pe vedere. Problema principală este că un copil este un burete care înregistrează şi absoarbe fără discernământ tot ce vede. Pe de altă parte, copilul format de vedere se mărgineşte la a fi un om care nu citeşte şi, deci, de cele mai multe ori, un ramolit al ecranului, înrobit pe viaţă de jocurile video.
Gândim în imagini
Informaţia vizuală este cel mai uşor procesată. Programarea neuro-lingvistică, un nou domeniu încă insuficient explorat, a identificat că majoritatea subiecţilor studiaţi gândesc în imagini. Astfel, noţiunile sunt identificate şi combinate vizual în procesul gândirii. Acelaşi domeniu arată că memoria şi imaginaţia folosesc aproape aceleaşi circuite neuronale. De fapt, putem spune că creierul nu poate face diferenţa dintre memorie şi imaginaţie. Pe acelaşi segment intervine şi manipularea prin televiziune. Face apel la imaginaţie, induce o stare de transă şi provoacă o deformare a conceptelor, pe care le înlocuieşte cu pseudo-noţiuni. Privitorul este relaxat şi i se induc informaţii pe care le atribuie propriilor sale amintiri.
Acesta este principiul care stă la baza manipulării prin televiziune. Nu minciunile de la canalele de ştiri şi nici circurile politice sunt periculoase, ci efectele pe care plăcerea imaginilor le poate avea asupra minţilor noastre. Sistemul a devenit atât de sigur, încât a trecut lesne din sfera simplei teorii, în cea a aplicaţiilor militare, provocând emoţii de neexplicat.
Televizorul, instrument de hipnoză
Nu putem înţelege pe deplin natura sistemelor de comunicare audio-vizuală, fără a elucida dimensiunea hipnotică a acestora. Cercetările de neuropsihologie au arătat că la nivelul cortexului unei persoane care urmăreşte o emisiune TV se petrece un fenomen similar cu hipnoza. Undele cerebrale ajung la nivelul alfa, explicând astfel două aspecte: atracţia şi dependenţa de imaginile vizionate. Educatorii cunosc de mult efectul „sedativ” al televiziunii. Copilul lăsat în faţa televizorului este absorbit de scenele ce i se derulează în faţa ochilor, se linişteşte repede.
Totuşi, acest fenomen hipnotic, privitul la televizor, nu este nici pe departe atât de benefic cu ar părea. Specialiştii definesc hipnoza ca fiind o stare de sugestibilitate crescută (Hippolyte Bernheim - De la Suggestion dans l’État Hypnotique et dans l’État de Veille). Termenul „hipnoză” fiind chiar înlocuit cu cel de „sugestibilitate” în literatura franceză de specialitate de la începutul secolului XX. Telespectatorul hipnotizat nu doar că este prostit, aşa cum am arătat mai sus, ci este indus cu gânduri şi pseudoconcepte ce nu-i aparţin.
Ţinta este la nivelul personalităţii. Structurile caracteriale (latura relaţional-valorică a personalităţii) tind să se uniformizeze la nivelul general al întregii populaţii. Efectele pe termen lung fiind producerea unei populaţii fără prea mari diferenţe de amprente caracteriale, indivizii având aceeaşi opinie despre lume şi viaţă. Aceste persoane sunt şi cel mai uşor de stăpânit.
Fiind uşor sugestibil, privitorului la televizor i se impune modelarea mentalităţilor şi a comportamentelor, prin activarea mecanismelor psihologice de imitaţie, prin impunerea propriilor modele în mentalul individual şi în cel colectiv (Gheorghe Virgiliu - Efectele televiziunii asupra minţii umane şi despre creşterea copiilor în lumea de azi (Faţa nevăzută a televizorului). Studiile vorbesc despre un efect de cultivare, o adevărată condiţionare a unor comportamente care, de cele mai multe ori, nu sunt dintre cele mai sănătoase, în mai multe cercetări se arată că predominanţa pe micul ecran a mesajului violent şi a celui erotic, a comportamentului răzvrătit şi a celui de consumator au efecte deosebit de puternice în modelarea orizontului de conştiinţă şi comportament al tinerilor, după cum arată Gheorghe Virgiliu.
Un creier mic, mic, mic
Dezvoltarea corticală este serios afectată de vizionare. Sunt numeroase studii care atestă că privitul la televizor inhibă dezvoltarea cortexului prefrontal, a emisferei cerebrale stângi şi a comunicării interemisferice, realizate prin puntea corpului calos.
Afecţiunea cel mai des întâlnită ca urmare a dependenţei de televizor este deficitul de atenţie cu sau fără hiperactivitate. Cu alte cuvinte, se constată slăbirea, până la nivelul patologic a unor capacităţi mentale fundamentale precum concentrarea atenţiei, memoria de scurtă durată, imaginaţia creativă, motivaţia de a întreprinde o acţiune care cere efort.
la copii, reprezintă un fenomen tot mai des întâlnit în
Dificultăţile de învăţare, sindrom de care suferă tot mai mulţi tineri din statele occidentale (54%), sunt efectul timpurilor audio-vizuale. Cu o motivaţie scăzută privind învăţarea de noi cunoştinţe, incapabili să se concentreze cu atenţie şi agitaţi permanent din cauza unei hiperactivităţi excesive, copiii tot mai greu pot răspunde cerinţelor şcolare, în completarea tabloului simptomatologie al deficienţelor de învăţare observate la copiii de astăzi, un rol esenţial îl joacă dezechilibrele pe care vizionarea le induce în funcţionarea emisferei cerebrale stângi, aceea care guvernează gândirea logică şi analitică, construirea sintaxei şi discursivitatea. Prin urmare, dificultăţile în deprinderea limbii, în dezvoltarea capacităţii de citire şi în stăpânirea raţionamentului matematic sunt determinate, în principal, de lipsa dezvoltării normale a reţelelor neuronale din emisfera stângă, sisteme a căror activitate este subminată pe parcursul vizionării, după cum explică cercetătorul român Gheorghe Virgiliu.
Arma care ucide gândul
Tehnologiile avansate de manipulare au apărut, aşa cum era de aşteptat, în domeniul militar. Silent Sounds Inc. este o companie din SUA care a derulat pentru foarte mulţi ani proiecte de cercetare destinate armatei. Tehnologiile folosite, şi care au la bază aceleaşi principii ca şi cele din televiziunea de masă, reuşesc să inducă şi să modifice stări emoţionale. Folosind supercalculatoare, specialiştii pot analiza modelul emoţional regăsit în electro-encefalogramă (EEG) şi pot reproduce aceste modele pe un alt calculator. Construiesc astfel adevărate şabloane şi dispun de tehnologia de a induce sau modifica starea emoţionale a fiinţei umane, în mod silenţios. Sistemul dezvoltat foloseşte două metode de transmisie. Una este inducţia directă de microunde în creierul subiectului, fiind limitată la operaţiuni în imediata apropiere. Cealaltă metodă face apel la frecvenţele purtătoare ale televiziunii.
Preşedintele companiei, Edward Tilton, a recunoscut implicarea în aceste cercetări, ba chiar şi folosirea sistemului în operaţiuni militare. Însă, păstrează tăcerea cu privire la amplitudinea şi la potenţialele efecte ale acestei arme. „Toate semnăturile şi schemele au fost declarate secrete de stat de către Guvernul SUA şi nu avem permisiunea de a revela detaliile exacte. Lucrăm şi în colaborare cu Guvernul German şi cu unele dintre ţările fostei Uniuni Sovietice. Totul se face, evident, cu permisiunea Departamentului de Stat al SUA. Sistemul a fost folosit în războiul din Irak cu un deplin succes”, arată Tilton.
ONU nu ne protejează
În 1945 a fost înfiinţată Organizaţia Naţiunilor Unite, cu scopul de a „salva generaţiile viitoare de la pericolul războiului”. Pericolul armelor psihologice şi al manipulării prin televiziune a fost pus pe masa organizaţiei, în 1979, de către Uniunea Sovietică. Blocul estic era conştient că a rămas în urmă cu cercetările în acest domeniu şi încerca ca prin această manevră diplomatică să obţină un tratat care să-i ofere o uşoară protecţie. Ruşii au propus interzicerea armelor cu radiaţie acustică infrasonoră, armelor electromagnetice care operează prin radiaţii de radio-frecvenţă care au efecte negative asupra funcţionării organelor din corpul uman. Adică, a acelor tehnologii care pot funcţiona foarte bine şi pe canalul TV. Reprezentanţii SUA au ignorat ani la rând propunerile URSS, ruşii fiind nevoiţi să accelereze cercetările în domeniu. Americanii şi-au pus tehnologiile la adăpost de eventualele tratate internaţionale, prin transferul lor de la Departamentul Apărării la Departamentul de Justiţie.
Scutul sfinţilor părinţi
Creştini fiind, am învăţat că rugăciunea este un dar de la Dumnezeu. Sfinţiilor părinţi li s-a relevat că între minte şi respiraţie există o legătură strânsă. Controlul respiraţiei are rolul de a stăpâni şi a linişti mintea. „În stare de cugetare adâncă mişcarea răsuflării încetineşte. Cât despre respiraţie, ei (cei care practică) o reduc cât se poate de mult. Aceste efecte urmează în practica isihastă”. Stăpâneşte-ţi mişcarea plămânilor ca să nu răsufli în voie, căci furtuna suflărilor care urcă la inimă întunecă mintea şi tulbură cugetarea. Iar de zăreşti necurăţia gândurilor să nu le bagi în seamă ci, atât cât poţi opreşte-ţi răsuflarea; închide-ţi mintea în inimă şi continuă chemarea Domnului Iisus (Sf. Grigore Palama - Apărarea Sfinţilor Isihaşti).
Prin rugăciune obţinem comuniunea cu Dumnezeu, iar acest lucru se observă pe trupul liniştit. Mintea, tulburată de manipulările cotidiene, se linişteşte şi primeşte în dar pacea şi o pavăză care să o apere de răul din lume.


Patent SUA: nr. 5123899 (23 iunie 1992)
„Sistem pentru modificarea stărilor de conştiinţă”
Un sistem pentru modificarea stărilor de conştiinţă umană implică folosirea simultană a mai multor stimuli, de preferinţă sonori, având diferite forme de undă şi frecvenţe.
Acest patent face referire la alte patru patente americane: 3576185 (Apr.1971), 3762396 (Oct. 1973), 4227516 (Oct. 1980) si 4834701 (Mai 1989).
Scopul acestei invenţii este de a induce diverse stări de conştiinţă unui subiect uman, folosind mai mulţi stimuli sonori.
Este deja cunoscut de foarte mult timp (din anii 1960 - 1970) că există o legătură între ritmurile electroencefalografice ale creierului uman şi starea de conştiinţă a subiectului. Pentru o stare normală, frecvenţele undelor cerebrale sunt de 7 - 14 Hz şi se numesc unde alfa. Atunci când o persoană este stresată şi agitată, frecvenţele sunt de 14 - 28 Hz şi au fost numite unde beta. O persoana normală, în timpul somnului are unde cerebrale de 1,75 - 3,5 Hz numite delta. Cercetătorii au evidenţiat şi alte frecvenţe cerebrale asociate cu alte stări normale şi anormale de conştiinţă: theta (3,5 - 7 Hz), gamma (28 - 56 Hz), omega (0,875 - 1,75 Hz), epsilon (56 - 112 Hz) şi zeta (112 - 224 Hz).

Patent SUA: nr. 3762396 (2 octombrie 1973)
„Metodă şi aparat pentru inducerea somnului prin aplicarea de pulsuri electrice pe multiple zone din creier”
Prezintă un sistem pentru inducerea somnului, tratamentul diverselor maladii psihosomatice precum şi înlesnirea hipnozei la subiectul uman.

Patent SUA: nr. 3576185 (27 Aprilie 1971)
„Metoda de inducere a somnului folosind sunete şi lumini modulate”
Descrie un aparat şi o metodă pentru inducerea somnului folosind două semnale sonore de frecvenţă 40 - 80 Hz modulate în amplitudine. Diferenţa de frecvenţă între cele două semnale este de numai 0,5 - 2 Hz. Se pot folosi şi stimuli optici.

Patent SUA: nr. 4834701 (30 Mai 1989)
„Aparat pentru inducerea reducerii frecvenţei de undă cerebrală”
Se folosesc două semnale sonore de frecvenţe beta care diferă între ele astfel încât atunci când sunt aplicate simultan, rezultă o frecvenţă nouă de tip alfa. Se foloseşte pentru creşterea capacităţii de învăţare (sau pentru îndoctrinarea cu anumite convingeri).

Patent SUA: nr. 4227516 (14 Octombrie 1980)
„Aparat pentru stimulare electro-fiziologică”
O primă undă este generată cu frecvenţă mai mare decât undele cerebrale, care este însă modulată cu o a doua frecvenţă din gama undelor cerebrale (alfa, beta etc). O a doua frecvenţă este folosită la fel ca şi prima, pentru a purta (prin modulare) o undă cerebrală. Astfel, folosind trei frecvenţe (din care numai una specifică creierului), aplicate sub forma a două sunete audibile, se obţin efecte de inducere a somnului, a unei stări hipnotice etc.